În Dilema din 29 octombrie, 2026

O istorie a muzicii europene diferită de modelul clasic al lucrărilor consacrate domeniului, atît prin organizare, cît și prin abordare, semnează Grete Tartler (n. 1948) la Editura Polirom. Drumuri prin Europa muzicii se înfățișează mai curînd ca o hartă subiectivă a locurilor, curentelor, operelor și personalităților muzicale, într-o scriere interdisciplinară, cu caracter eseistic, dar bine documentată și dotată cu terminologie de specialitate. Portretele și datele biografice coabitează cu observații estetice, referințe literare și filosofice, anecdote, evocări memorialistice și însemnări personale de călătorie, alcătuind o incursiune în istoria culturală, filtrată prin viziunea autoarei. Scriitoare, cu experiență interpretativă și o solidă cultură muzicală, Grete Tartler este licențiată în Limbi Străine și la Conservatorul din București și deține un doctorat în filosofie.

Deși densitatea informației ar putea deveni copleșitoare, textul curge natural, nu este nici inert, nici arid, nici prolix. Tonul însuflețit, plăcerea și entuziasmul descoperirii, evocarea punctată uneori cu accente discrete de umor și nostalgie îl fac dinamic și viu.

Deschis de o secțiune cu caracter memorialistic și autobiografic, volumul își dezvăluie încă de la început dimensiunea erudită, dar eliberată de constrîngeri academice. Această specificitate își găsește explicația în relația personală a autoarei cu muzica, evocată printr-un șir de amintiri: de la imaginea mamei cîntînd la mandolină la studiul instrumentului și al partiturilor, pînă la întîlnirile cu profesorii și cu marii interpreți.

Structurat în 24 de capitole, urmate de „Un acord final”, în care autoarea își definește demersul, volumul cartografiază apariția, circulația și transformările muzicale, luînd drept pretexte orașe și regiuni cu o contribuție majoră la evoluția artei sonore. Atena trimite la concepția antică despre armonie, educație și ethos muzical, abația de la Sankt Gallen – la transmiterea cîntului gregorian și la dezvoltarea notației, Roma, Florența, Veneția și Parisul – la instituționalizarea și diversificarea formelor muzicale. Viena ocupă un loc aparte în perioada clasicismului și a romantismului, Darmstadt e legat de dezbaterile și experimentele avangardei postbelice.

Cu o evidentă dimensiune de jurnal de călătorie, cartea își permite digresiuni descriptive, de la peisaje la evocarea unor întîmplări din universul familial.

Să vedem, de pildă, cum abordează autoarea Antichitatea și spațiul Greciei. Pornind de la Pitagora, Platon și Aristotel, Grete Tartler sondează legăturile dintre muzică, educație, filosofie și ordinea universală. Conceptul de armonie, înțeles atît ca principiu sonor și proporție, cît și ca manifestare a ordinii intelectuale, devine esențial pentru o concepție în care muzica este parte integrantă în procesul cunoașterii. Vizitele la Delfi și Atena aduc în prim-plan vestigiile și priveliștile, dînd concretețe unor abstracțiuni.

De la aedul antic, pentru care rostirea versurilor și acompaniamentul muzical alcătuiau o practică unitară, la liedul romantic și la dialogurile dintre compozitori și scriitori, Grete Tartler urmărește interferențele dintre arte și modalitățile prin care acestea își intensifică reciproc expresivitatea.

Semnificativă este și perspectiva asupra culturii muzicale europene ca spațiu polifonic, configurat prin circulația ideilor între medii culturale și tradiții variate, prin influențe și filiații, prin diferențele care individualizează fiecare traiect.

În episoadele consacrate marilor compozitori, documentarea intră într-o relație de osmoză cu anecdota, ca mecanism de individualizare și de popularizare mai largă, apt să restituie temperamente, figuri mitizate, coborîte la nivelul unei familiarități cu cititorul.

Secvența în care Enescu acceptă să dea paginile pentru pianistul Alfred Cortot, de pildă, îi relevă generozitatea profesională, dincolo de prestigiul propriu. În alt loc, și în alt registru, discul Oratoriul de Crăciun de Paul Constantinescu liniștește fetița nou-născută a autoarei, făcîndu-l pe compozitor, „prima doică” a casei.

Capitolele dedicate lui George Enescu, compozitorilor care i-au urmat și creației românești contemporane deplasează treptat accentul de la istoria muzicii europene către cea națională.

Un volum poetic prin sensibilitate și doct în informațiile și analizele sale, animat nu atît de spiritul didactic, cît de verva relatării și expresivitatea scriiturii, Drumuri prin Europa muzicii profilează, în fond, un portret al autoarei. Cartea se adresează nu doar celor aflați în temă, ci tuturor iubitorilor de artă și celor curioși să descopere istoria culturală europeană dintr-o perspectivă personală, cultivată și lipsită de constrîngeri academice.

„Mi-am propus să reamintesc felul în care muzica a stimulat de-a lungul veacurilor cunoașterea, dezvoltînd personalități, consolidînd încrederea între oameni, credința lor, dar și modul cum a sincronizat diversele culturi, dezvăluind totodată cititorilor sfere muzicale diferite, așa după cum și călătoriile fac adesea posibile felurite descoperiri și oferă călătorului bucuria de a înțelege direcții noi și locuri necunoscute.”