Adriana Babeți, Bogdan-Alexandru Stănescu, Emil Păun și Iordan-Gheorghe Bărbulescu, laureați ai Premiilor Academiei Române

Astăzi, 4 decembrie, ora 10.00, în Aula Academiei, a avut loc ceremonia de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2022.

Adriana Babeți, Bogdan-Alexandru Stănescu, Emil Păun și Iordan-Gheorghe Bărbulescu sunt autorii Polirom laureați la această ediție.

La categoria FILOLOGIE ȘI LITERATURĂ

Dicţionarul romanului central-european din secolul XX, coordonatoare Adriana Babeţi, este distins cu Premiul „Titu Maiorescu” și romanul Abraxas de Bogdan-Alexandru Stănescu primește Premiul „Ion Creangă”.

La categoria FILOSOFIE, TEOLOGIE, PSIHOLOGIE ȘI PEDAGOGIE

Premiul „Vasile Conta” revine volumelor Școala viitorului sau viitorul școlii? Perspective asupra educației postpandemice, coordonator Emil Păun, și Noua Europă, Volumul II: O istorie politică a (re)unificării europene de Iordan-Gheorghe Bărbulescu.

Detalii despre premiile ediției din acest an, aici.

Dicţionarul romanului central-european din secolul XX, coordonatoare Adriana Babeţi

Premiul special pentru lucrare de referință oferit de Asociația de Literatură Generală și Comparată din România, ediția 2024
Premiul special oferit de Uniunea Scriitorilor din România, ediția 2023
Premiul „Titu Maiorescu” oferit de MNLR, ediția a XV-a, 2023

Ediţie îngrijită de Oana Fotache

O premieră pe piața editorială din România, Dicționarul romanului central-european din secolul XX este un repertoar care introduce publicul într-o serie de literaturi ce îi sunt destul de puţin cunoscute. Lista celor 256 de romane selectate include titluri și nume celebre – cum ar fi cele ale scriitorilor recompensați cu Premiul Nobel –, dar și altele neștiute sau trecute în uitare (deşi aproape toate romanele prezentate au fost traduse în limbi de circulaţie, iar multe au fost ecranizate). Romane interzise, romane cenzurate, romane exilate, romane clandestine, romane „de sertar”, romane amânate, romane neterminate, romane postume – toate aceste categorii se regăsesc din plin în dicționar, care îi poate ghida pe criticii literari, pe scriitori și pe toți cei pasionați de literatură pe teritoriul atât de imprevizibil al literaturii central‑europene.

Abraxas de Bogdan-Alexandru Stănescu

Premiul revistei Observator cultural, ediția 2023, la categoria Proză
Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași, ediția 2023
Roman nominalizat la Premiile Radio România Cultural, ediția 2023, la categoria Proză
Roman nominalizat la Premiul Cartea anului 2022, acordat de revista România literară
Roman nominalizat la Premiul Leibniz pentru Proză, acordat de Societatea Leibniz din România, ediția 2023

Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante al realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu. Izolat de oameni și de viață într-o odăiță sărăcăcioasă închiriată în podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. Palierele îmbrăcate în gresie și faianță verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreună cu Prințesa Ralu, mama lui teatrală și strivitoare ca o forță a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră și lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucureștiul cenușiu al ultimului deceniu comunist și pe cel pestriț din anii de după Revoluție. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca și New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan, este dragostea și uciderea ei. Este lumea întreagă.

Școala viitorului sau viitorul școlii? Perspective asupra educației postpandemice, coordonator Emil Păun

Contextul pandemic, cu efecte majore asupra școlii și a educației în ansamblu, i-a determinat pe autorii volumului să ia parte, prin mijloace de comunicare online, la o dezbatere privind viitorul școlii și noua normalitate a proceselor educative și pedagogice, astfel încât ideile discutate s-au concretizat în nouă capitole cuprinzătoare, bazate pe experiența acestora în cadrul unor universități din România și din alte trei țări europene. Analizând o serie de teme de maximă actualitate, volumul coordonat de Emil Păun propune strategii de schimbare a culturii școlare și a învățământului clasic în perioada postpandemică și sugerează soluții pentru viitor. Cartea le este utilă tuturor celor preocupați de educație, școală, pedagogie – studenți, părinți, profesori – și, în aceeași măsură, este de interes și pentru decidenții din domeniul politicilor educaționale.

Noua Europă, Volumul II: O istorie politică a (re)unificării europene de Iordan-Gheorghe Bărbulescu

Al doilea volum din ciclul dedicat de Iordan Gheorghe Bărbulescu schimbărilor ce au avut loc în Europa după 1950 reconstituie marile evenimente de la căderea Zidului Berlinului încoace, unul dintre cele mai importante fiind transformarea Comunității Economice Europene într-o uniune politică în 1992. Autorul analizează orientarea acesteia spre statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est, cu un accent special pe problematica românească. Dacă până la începutul anilor ’90 nu a existat, în ciuda dialogului, un angajament ferm și structurat al CE/UE în sensul extinderii spre statele ieșite din comunism, odată demarat, acest proces s-a desfășurat într-o manieră sinuoasă și din partea UE, și din partea candidatelor. Autorul arată că nu a existat o legătură de tip cauză-efect între revoluțiile antisovietice și reformele CE/UE, dar că acestea din urmă au avut un rol crucial în lungul drum spre o democrație reală al statelor-satelit ieșite de sub influența sovietică. Unificarea europeană despre care se vorbea de mai bine de un secol s-a realizat așadar prin extinderea UE spre centrul și estul Europei, modificându-se nu doar ordinea europeană, ci și relația transatlantică, într-o cheie a progresului și a stabilității.