Traducere din limba latină de Mihnea Moroianu
Studiu introductiv, note, tabel cronologic și bibliografie de Bogdan Gligor
O capodoperă a teologiei medievale, în care rațiunea și iubirea se unesc pentru a pătrunde cel mai mare mister al credinței creștine.
Căutând să aducă la o formă receptă doctrina trinitară latină din ultima jumătate a secolului al XII-lea, Richard de Saint-Victor ajunge la consistente inovații filosofice, prin articularea unui subiect cunoscător în sens transcendental și a unei soluții pentru cunoașterea ființei singulare, prin conceperea individuării și a persoanei. El mută problema cunoașterii într-un registru al nedeterminării conceptuale, în care se constituie esențele în mintea umană, se întâlnesc ideea transcendentă cu forma imanentă și divinul cu umanul, astfel încât atât universalizarea, cât și distincția calitativă intratrinitară devin posibile.
„Preaînvăţatul Richard de Saint‑Victor”, după cum îl numea Umberto Eco, a fost, începând din 1162 și până în 1173, anul morții sale, prior al abației pariziene Saint-Victor, un renumit centru de studii teologice și spirituale, al cărui magistru devenise încă din 1150. A intrat în abație în jurul anului 1135 și a studiat cu magistrul Hugo de Saint-Victor. A excelat în mistica intelectuală și în teologia trinitară, ajungând la inovații filosofice. Opera sa este considerabilă: comentarii scripturistice, tratate de teologie, lucrări și opuscule de spiritualitate, predici și scrisori. Cele mai cunoscute tratate ale sale sunt Despre Treime (De Trinitate), Beniamin Minor (De praeparatione animi ad contemplationem) și Beniamin Maior (De contemplatione).
