Traducere de Sanda Ileana Racoviceanu
Editie ingrijita, cuvint inainte si note de Vasile Arimia
Anul 1924 a fost unul in general linistit pentru Casa Regala din Romania. Dupa casatoriile lui Carol, Elisabetei si Marioarei, familia se gindeste la o posibila sotie pentru principele Nicolae. Unele propuneri stirnesc nemultumiri in sinul clasei politice, deloc incintata de ideea inrudirii cu fosta Casa Regala a Greciei, ai carei membri sint acum in exil. Pe fondul scaderii framintarilor sociale si al instalarii unui guvern puternic, regele si regina se concentreaza asupra politicii externe, incheie acorduri si aliante cu statele vecine si viziteaza Italia, Franta, Elvetia si Marea Britanie. Ei continua sa fie insa preocupati din cauza lui Carol, nemultumit de pozitia sa si in viata caruia urmeaza sa intre curind o noua femeie. Regina Maria descrie in jurnalul sau toate aceste evenimente, facind adesea referire la ingrijorarile si tensiunile care tulbura linistea familiei sale.
„Traim in vremuri democratice, intr-o tara cu putine traditii. Resursele noastre sint intotdeauna reduse, dificultatile sint intotdeauna mai mari si totusi eu trebuie sa mentin vechile obiceiuri proaste, de a aranja pentru copiii mei asa-numitele casatorii avantajoase care pot aduce un fericit si magulitor «strop» de popularitate, uitat repede de cei mai zelosi… Tot timpul am avut senzatia ca mi s-a pus pe inima o mare greutate. Sint in fata unei crize familiale careia imi este greu sa-i fac fata.”