Traducere de Sanda Ileana Racoviceanu
Editie ingrijita de Olga‑Silvia Turbatu
Dupa decesul lui Ion I.C. Bratianu la sfirsitul anului 1927, Partidul National Liberal a inceput sa piarda teren, opozitia intensificindu-si campania politica. Efectele acesteia s-au vazut in 1928, an marcat de Marsul asupra Bucurestiului organizat de Partidul National Taranesc si de instalarea primului guvern condus de Iuliu Maniu. Lupta pentru putere, criza dinastica acutizata de divortul dintre Carol al II-lea si principesa Elena, dar si relatiile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se regasesc in jurnalul reginei Maria, alaturi de intimplari din viata de zi cu zi.
„Opozitia spune ca a declarat razboi, ca si-a pierdut rabdarea, ca guvernul a dus tara de ripa, ca aceasta este administrata de Regenta pe apucate, ca nu se va da in laturi de la nimic ca sa rastoarne ordinea existenta deoarece opinia publica o sustine. Imi pare rau ca s-a ajuns aici, eu anticipasem asta si am facut tot ce am putut ca sa impiedic acest rezultat. Am sperat ca Regenta va sti sa il convinga pe Vintila sa ceara formarea unui guvern de coalitie sub conducerea unui om ales in mod intelept, care sa fie capabil sa se descurce, implicindu-i pe toti in proiectul de stabilizare si obtinere a imprumutului. Astfel opozitia ar fi devenit mai toleranta si Maniu ar fi fost obligat sa colaboreze in loc sa devina liderul unui partid care nu este de acord cu nimic, ca acum.”