(ediție de buzunar)
Autori: Haruki MurakamiTraducere din limba japoneză de Andreea Sion
Protagoniştii romanului Oraşul şi zidurile sale incerte sunt doi adolescenţi, naratorul nenumit, în vârstă de 17 ani, şi o fată, care apare în carte doar cu pronumele cu care i se adresează naratorul, „tu“. Cei doi frecventează licee diferite, dar soarta îi aduce împreună cu ocazia unui concurs de eseuri. Fata îi explică faptul că adevăratul ei sine trăieşte într-un oraş împrejmuit de ziduri înalte. Dincolo de ziduri, există o pădure imensă de meri, dar singura poartă spre lumea exterioară este păzită de un uriaş, iar locuitorii nu pot trece de acesta. Doar turme de animale cu corn în frunte şi blană aurie pot călători în afara oraşului. Oamenii din oraş nu au umbre. Fata lucrează la bibliotecă, colecţionând vise vechi, şi singurul mod în care naratorul poate să-i găsească adevăratul sine este să pătrundă în oraş şi să devină cititor de vise. Dar unde se află acest oraş misterios şi cum poate intra în el? Pentru a deveni la rândul său locuitor, naratorului trebuie să i se îndepărteze umbra, care are o semnificaţie importantă în poveste. Numai că, într-o bună zi, fata dispare brusc din lumea reală, chiar sub ochii naratorului. Va putea oare acesta să-i găsească sinele până la final?
Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s‑a născut în 1949, la Kyōto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienţa de proprietar al unui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992, La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). În 1987 a publicat Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica păsării‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013), Uciderea Comandorului (2017) şi Oraşul şi zidurile sale incerte (2023), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006), Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007), Pur şi simplu despre muzică (2011) şi Meseria de romancier (2015). A fost nominalizat în repetate rânduri la Premiul Nobel.
