978-973-46-8560-8
978-973-46-8561-5
2021
Traducere din limba engleză de Anca‑Gabriela Sîrbu
„Privește-i pe arlechini!... Joacă-te! Inventează lumea! Inventează realitatea!” este sfatul pe care i-l dă în copilărie o mătușă scriitorului Vadim Vadimovici, născut în Rusia, care mai apoi emigrează în Anglia, apoi în Franța, în Germania și, în sfîrșit, în Statele Unite, iar acum, înainte să moară, reconstruiește trecutul. Își amintește astfel de Iris, prima sa soție, de Annette, dactilografa cu gîtul lung, de fiica lui, Bel, precum și de „bizarul sindrom al nimbusului numeric”, numele pe care îl ia forma de nebunie de care suferă. Misterios ca un labirint al oglinzilor, Privește-i pe arlechini! este autobiografia eminentului scriitor Vadim Vadimovici N. (născut în 1899), a cărui viață seamănă izbitor cu cea a lui Vladimir Nabokov însuși și a cărui ficțiune amestecă lumea realității și cea a invenției literare, pînă cînd nu se mai pot discerne, într-un joc de pe urmă al ironiei vieții.
„Pe lîngă talentul de a traduce un subiect în imagini acute, Nabokov are și un simț al umorului extravagant, dar și capacitatea de a surprinde și a dezvălui absurdul ce se ascunde dincolo de orice tragedie.” (The Observer)
„Varietatea, forța și bogăția percepțiilor lui Vladimir Nabokov nu cunosc rival în literatura modernă... scrisul său este cel mai apropiat lucru de plăcerea pur senzuală pe care o are de oferit proza.” (Martin Amis)
Vladimir Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul lui, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977.
