Traducere din limba rusã şi note de Adriana Liciu
Cel de-al treilea roman al lui Nabokov, Apărarea Lujin este povestea unei nebunii înfiorătoare. Singuratic şi recluziv în copilărie, Lujin este o enigmă pentru părinţi şi o victimă a semenilor. Ca să scape de angoasa cotidiană, ajunge să se refugieze în jocul de şah, pe care-l stăpîneşte cu virtuozitate; şahul devine însă o obsesie care înlocuieşte încet-încet o realitate şi aşa fragmentată.
„Apărarea... nu e o reprezentare a unui conflict între artă şi viaţă. Şahul este un joc ce-şi explorează la infinit doar propriile posibilităţi, pe cînd o adevărată operă de artă îşi explorează mediul pentru a-i găsi limitele în reprezentarea realităţii. Apărarea Lujin este un astfel de exemplu de operă împlinită.” (Leona Toker)
„Iată un roman uluitor, cu un personaj de o genialitate înspăimîntătoare şi cu o poveste cum numai Nabokov poate scoate din mînecă: diabolic, scînteietor, mai original nici că se poate…” (Newsweek)
„Nabokov scrie proză chiar aşa cum ar trebui scrisă: ea trebuie să aducă extaz.” (John Updike)
Vladimir Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul lui, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977.
