Prefata de Daniel Cristea-Enache
Editia a III-a
Publicata initial in 1976, Mitologii subiective este o carte remarcabila, scrisa in mai multe registre, care invita la reflectie. Diferitelor personaje din mitologia greaca le este alocat cite un capitol ce imbina descrierea istorica si interpretarea eseistica: prezentarea secventei mitologice este completata de comentariul autorului, pasionant, adesea surprinzator, care ne invita la o „aventura interioara”, mai importanta decit orice excursie turistica.
„Pe tot timpul «derivelor» si melancoliilor eline, Octavian Paler se reconstruieste si se reinventeaza, dincolo si dincoace de boli, impotriva si in dispretul lor, cu o tenacitate creatoare comparabila cu a lui Marin Preda. Rezultatul? Aceasta carte absolut remarcabila, substantiala si grava fara a fi mohorita, gindita intens si scrisa impecabil, in registre distincte si consonante. intr-unul din cele mai frumoase fragmente ale cartii, Octavian Paler se confeseaza direct: «Ba da, exista ceva si mai important decit o dimineata plina de soare, sa nu uit ca o voi pierde si nu vreau s-o arunc goala pe nisip». Iar intr-altul, isi face un bilant: «...dintre cele patru conditii puse de Poe fericirii (Viata in aer liber, Iubirea, Detasarea de ambitiile meschine, Creatia) le indeplinesc acum in mod cert pe primele doua». La treizeci si trei de ani de la aparitia acestor splendide Mitologii subiective, sintem in masura sa-l completam pe autorul lor. Nu mai incape dubiu ca Octavian Paler a indeplinit, prin viata si opera sa, toate cele patru conditii puse de E.A. Poe fericirii.” (Daniel Cristea-Enache)
Octavian Paler s‑a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeţul Braşov.
Va urma, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti (1937‑1944), făcînd însă ultima clasă la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş şi susţinînd bacalaureatul la Sibiu, în 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere şi Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucureşti (1945-1949).
După absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a rămîne asistent la Catedra de Estetică, însă declină propunerea şi se angajează la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor‑şef adjunct la redacţia culturală. Este corespondent Agerpres la Roma, cîteva luni, la sfîrşitul anului 1964, iar în următorii ani director general al Televiziunii Române (1965‑1968), director general adjunct la Radio (1968‑1970), redactor-şef la România liberă (1970‑1983).
Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medical în acelaşi an, reintrînd în „arenă” odată cu Revoluţia din 1989, cînd devine director onorific al ziarului România liberă. Ulterior s‑a aflat în aceeaşi postură la Cotidianul. Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafărul, iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor.
Urmează, pe linia jurnalelor de călătorie sau pe cea a literaturii parabolice, volumele care i‑au dimensionat statura de important autor contemporan: Drumuri prin memorie (Egipt-Grecia, 1972, Italia, 1974; ediţia a III‑a, Polirom, 2009), Mitologii subiective (1975; ediţia a III‑a, Polirom, 2008, 2016), Apărarea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Române; ediţia a III‑a, Polirom, 2009, 2013), Scrisori imaginare (1979; ediţia a V‑a, Polirom, 2010, 2016), Caminante (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor; ediţia a III‑a, Polirom, 2010), Viaţa pe un peron (1981; ediţia a V‑a, Polirom, 2011, 2014), Polemici cordiale (1983; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2013), Un om norocos (1984; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2015), Un muzeu în labirint (1986), Viaţa ca o coridă (1987; ediţia a II‑a, Polirom, 2009), Don Quijote în Est (1993; ediţia a II‑a, Polirom, 2010, 2017), Vremea întrebărilor (1995; ediţia a II‑a, Polirom, 2011), Aventuri solitare (1996; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2017), Deşertul pentru totdeauna (2001; ediţia a II‑a, Polirom, 2009, 2012), Autoportret într-o oglindă spartă (2004; ediţia a III‑a, Polirom, 2010, 2015), Calomnii mitologice (2007; ediţia a III‑a, Polirom, 2013, 2017).
În 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor.
Octavian Paler a încetat din viaţă pe 7 mai 2007, la Bucureşti.
