Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
Traducere si postfata de Andrei Corbea
Lucrare fundamentala a unui intreg curent filozofic, teoria critica a Scolii de la Frankfurt, intre ai carui reprezentanti de marca se numara si ginditori precum Jürgen Habermas sau Herbert Marcuse, Dialectica Luminilor analizeaza procesul logic si istoric prin care, in loc sa contribuie la crearea unei societati mai umane, Luminile ajung sa se transforme in contrariul lor – mitul sau barbaria pe care voiau sa le combata. In acest sens, Luminile nu constituie un simplu moment istoric, o miscare culturala si stiintifica ce strabate secolul al XVIII-lea, ci un proces mult mai vast de civilizare, care se desfasoara incepind cu epoca eposului homeric si pina la cea a industriei culturale contemporane. Autorii incearca totodata sa afle in ce masura proiectul Luminilor poate fi salvat in conditiile in care progresul are si un aspect distructiv, iar autodistrugerea ratiunii si regresul spre mitologie favorizeaza pe de alta parte instaurarea despotismelor.
„In ciuda intirzierii cu care aceasta carte fundamentala a filozofiei occidentale din a doua jumatate a secolului XX ajunge, in versiune romaneasca, pe «piata ideilor» din Romania, ea are sanse mari sa stirneasca interesul cititorilor de astazi tocmai datorita intransigentei cu care demonteaza clisee mentale comode in conformismul lor «afirmativ», de la credinta oarba in «progres» si pina la iluzia inselatoare a vic-toriei ratiunii asupra mitului. «Teoria critica» in dictiunea fondatorilor ei Horkheimer si Adorno incearca sa previna individul asupra tuturor cailor prin care, brutal sau insinuant, dominatia ii anihileaza autonomia si il transforma intr-o simpla «functie» a lumii «administrate» si reificate – o «lume a ororii».” (Andrei Corbea)
Din cuprins:
Conceptul Luminilor • Ulise, sau mitul si Luminile • Juliette, sau Luminile si morala • Industria culturala. Luminile ca mistificare a maselor • Elemente ale antisemitismului. Limitele Luminilor
- An apariție
- 2012
- Lună apariție
- 7
- Număr pagini
- 320
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 145x225
Fără comentarii
Despre autori
Max Horkheimer (autor)
Max Horkheimer (1895‑1973), filozof si sociolog german, profesor la Universitatea din Frankfurt am Main si director al Institutului de Cercetari Sociale (Institut für Sozialforschung), in cadrul caruia s‑a constituit grupul de intelectuali cunoscut drept Scoala de la Frankfurt si a fost elaborata asa‑numita „teorie critica”. In perioada 1933‑1949 a trait in exil in Elvetia, Franta si SUA. Dintre lucrarile sale amintim: Anfänge der bürgerlichen Geschichtsphilosophie (1930), Eclipse of Reason (1947), Zur Kritik der instrumentellen Vernunft (1967), Traditionelle und krititische Theorie (1970), Vernunft und Selbsterhaltung (1970), Die gesellschaftliche Funktion der Philosophie. Ausgewählte Essays (1988).
Theodor W. Adorno (autor)
Theodor W. Adorno (1903‑1969), filozof, sociolog si muzicolog german, unul din reprezentantii de seama ai Scolii de la Frankfurt si colaborator al lui Max Horkheimer. Dupa anii de exil petrecuti incepind cu 1934 in Marea Britanie si SUA, a revenit in 1949 in Germania ca profesor la Universitatea din Frankfurt am Main. Dupa 1960 a fost director al Institutului de Cercetari Sociale. Dintre volumele publicate amintim: Kierkegaard. Konstruktion des Ästhetischen (1933), Philosophie der neuen Musik (1949), Minima Moralia. Reflexionen aus dem beschädigten Leben (1951), Zur Metakritik der Erkenntnistheorie. Studien über Husserl und die phänomenologischen Antinomien (1956), Aspekte der Hegelschen Philosophie (1957), Noten zur Literatur (1958, 1961, 1965, 1974), Negative Dialektik (1966), Ästhetische Theorie (1970).
Recomandări
Tap to zoom
