Preț întreg 116.13 RON, economisiți 51.13 RON.
Ma numesc Rosu, despre care Orhan Pamuk spune ca este „cel mai plin de culoare, mai optimist” roman al lui, acopera noua zile potopite de ninsoare in Istanbulul anului 1591. Miniaturistul Delicat Efendi e tocmit sa ilustreze o carte spre gloria maritului sultan. Nu peste multa vreme insa, isi sfirseste zilele pe fundul unui put, iar imprejurarile mortii lui sint, pe masura ce trece timpul, din ce in ce mai greu de lamurit, creind toate premisele unui policier medieval. Dupa disparitia lui Delicat Efendi, cu cit firul romanului se desfasoara, apar tot mai multe personaje, fiecare cu povestea lui, cu drama neimpacata sau cu fericirea lui inca nemarturisita, cu furia picurind din virful penitei sau cu incintarea ramasa muta in fata minunatei arte a miniaturii.
Traducere din limba turcă de Luminița Munteanu
Casa tăcerii, al doilea roman al lui Orhan Pamuk, este plasat în Turcia anilor 1970, o perioadă de tulburări politice. Deşi e vară şi casa ei se află la un pas de plajă, Fatma nu reuşeşte să se încălzească sub plapuma ei înflorată. Ajunsă la vârsta de nouăzeci de ani, suferă întruna de frig şi nu mai poate dormi, aşa că îşi petrece zilele şi nopţile amintindu-şi frânturi din viaţa ei plină de tristeţe, venin şi răzbunare. Ca în fiecare an, cei trei nepoţi vin s-o viziteze, iar poveştile lor, şi ele triste şi pline de venin, se întreţes cu a ei, pe măsură ce păcatele lor îi aduc aminte de păcatele tinereţii. Romanul, în care scriitura lui Pamuk, deja matură şi rafinată, îşi conturează temele ce îi vor deveni definitorii – pendularea între istoria Turciei şi destinele individuale, iubirea ca amestec paradoxal de obsesie şi luciditate, ruptura între generaţii şi fantasmele apropierii de Occident –, a fost distins în Turcia cu premiul Madaralı, iar traducerile în franceză şi engleză au obţinut Prix de la Découverte Européenne (1991) şi o nominalizare la Man Asian Literary Prize (2012).
Traducere din limba turcă şi note de Luminiţa Munteanu
Orhan Pamuk este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006.
Primul roman al lui Orhan Pamuk, Cevdet Bey şi fiii săi este povestea unei familii de mici comercianţi dintr-un vechi neam de negustori, ultimul care se mai luptă cu valul înnoitor occidental. Romanul acoperă istoria a trei generaţii, de la începutul secolului XX pînă în zilele noastre, depănată alături de întîmplări ce-au marcat viaţa mai mult sau mai puţin necunoscută a Turciei. Poarta către această viaţă este o familie din Nişantaşı, a cărei poveste cotidiană se desfăşoară precum filmul detaliat al unei diorame: efectul produs de apariţia noilor locuinţe, marile familii care, treptat, renunţă la tradiţie şi se lasă influenţate de valul înnoitor, plăcerea mersului la cumpărături în Beyoğlu sau chiar radioul de duminică seara…
