Prețul întreg 178 RON, economisiți 79 RON.
Ediție îngrijită și prefață de Bogdan Crețu
„Pe vremea cînd era medic în Dolhasca, contemplînd forma palpabilă a luminii şi cartografiind raiul, Emil Brumaru îşi pansa singurătatea şi mai ales îşi vindeca pauzele de scris, cînd poezia nu se mai aşeza de la sine pe hîrtie, compunînd splendide epistole. În ultimii trei ani de viaţă, după Amintiri din rai (2016), a scris enorm, sute şi sute de poeme. E ultima etapă, distinctă, din opera sa. Poezia aceasta de crepuscul nu pare să cunoască timpul prezent: are, cel mai adesea, trecut, întorcîndu-se elegiac înspre lumea mirifică a copilăriei ori a maturităţii virile, şi mai are un soi de viitor iluzoriu, improbabil, care mai degrabă nelinişteşte decît pansează angoasele. Poetul scrie elegii, feerii, basme, rugăciuni, imaginarul fiind cel bine-cunoscut. Nu lipsesc poemele erotice, într-o tonalitate mai îmblînzită, după cum nu lipsesc nici confesiunile directe. Întru totul, e aici opera din păcate postumă a unui mare poet care a trăit pentru poezie şi s-a aflat at his best pînă în ultima clipă.” (Bogdan Creţu)
Criticul literar Bogdan Crețu ne vorbește despre Ne-ndepărtăm din ce în ce de viață..., primul volum din opera postumă a marelui poet Emil Brumaru, volum ce va fi continuat de La ruinurile galanteriei, de asemenea inedit.
Ediție îngrijită de Bogdan Crețu
„În poezia de final, reflexele au rămas, ochiul decupează liniile și formele erotice ale realității, obsesia feminității, cultul ei, cînd falic-păgîn, cînd diafan, persistă, dar tonul îl dă reîntoarcerea la imaginile unei virilități apuse. De aceea, erotismul e, în aceste texte, încărcat de melancolie. Îndrăznelile sînt cel mai adesea proiecții iluzorii sau reconstituiri imaginare. Bătrînețea e o stare de spirit pe care poetul o refuză pentru că poezia sa e o sinteză senzorială, simțurile au rămas vigilente, dorința persistă. Scrisul se opune morții; scriem pentru că murim și nu ne împăcăm cu asta; scriem împotriva morții; scriem ca să lăsăm mărturie că moartea nu e totul, că bucuria și frumusețea nu sînt trecătoare; scriem pentru a opune gratuitatea frumuseții siguranței cinice a morții. Aceasta mi se pare, pe scurt, lecția poeziei lui Emil Brumaru.” (Bogdan Crețu)
Criticul literar Bogdan Crețu ne vorbește despre La ruinurile galanteriei, al doilea volum (și ultimul) din opera postumă a marelui poet Emil Brumaru, apărut sub îngrijirea sa
