Traducere din limba englezǎ de Dana Crǎciun
Vîrsta recomandată 12+
Într-o lume îndepărtată, cu magicieni și animale vorbitoare, un băieţel de doisprezece ani încearcă să-i redea tatălui său darul povestirii și să aducă la viaţă Marea de Povești.
„Războinicul era și el o apariţie neobișnuită. Părul lung și lins îi era prins într-o coadă groasă ce-i atîrna pînă la brîu. Faţa îi era vopsită în verde, buzele îi erau stacojii, ochii și sprîncenele negre-negre, iar pe obraji avea dungi albe. Costumul de luptă mătăhălos, format din apărătoare de piele și perniţe groase la umeri și coapse, îl făcea să pară și mai mare. Iar forma sa fizică și îndemînarea la mînuitul sabiei erau mai presus de orice văzuse Harun pînă atunci. Indiferent ce șmecherii încerca umbra, războinicul le răspundea pe măsură. Și cum luptau ei unul cu altul, picior lîngă picior, Harun începu să vadă în duelul lor un dans de o mare frumuseţe și graţie, un dans pe o tăcere perfectă, căci muzica se auzea doar în capul dansatorilor...”
Diana Geacăr, autoarea romanului pentru copii, Ce văd dragonii, citește din Harun și Marea de Povești de Salman Rushdie
Salman RUSHDIE s‑a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vârsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s‑a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, după care s‑a întors în Anglia, unde şi‑a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975, cu Grimus, dar romanul care l‑a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în acelaşi an cu Booker Prize şi cu The Booker of Bookers în 1993. I‑au urmat volumele Ruşinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi Marea de Poveşti (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pământul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florenţa (2008), Luka şi Focul Vieţii (2010), Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi (2015), Casa Golden (2017), Quichotte (2019), Oraşul Victoriei (2023). Pe lângă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994), volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) şi Dincolo de limite (2002) şi jurnalul de călătorie Surâsul jaguarului (1987). În 2012 i‑a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii. De‑a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincţii literare pe lângă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franţa i‑a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i‑a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuieşte în S.U.A., în New York City. În 12 august 2022, pe când se pregătea să ţină o conferinţă la Institutul Chautauqua din Chautauqua, New York, a fost înjunghiat de mai multe ori pe scenă de un bărbat în vârstă de douăzeci şi patru de ani din Fairview, New Jersey. Scriitorul a supravieţuit, dar a suferit răni grave, în urma cărora şi‑a pierdut vederea la un ochi şi capacitatea de a‑şi folosi o mână. Despre această experienţă traumatizantă scrie în cea mai recentă carte a sa, Cuţitul. Reflecţii în urma unei tentative de asasinat.
Foto autor: © 2024, Rachel Eliza Griffiths
