- ISBN
- 978-973-46-7228-8
- An apariție
- 2018
- Lună apariție
- 2
- Număr pagini
- 376
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
- Colecție
- ESEURI ȘI CONFESIUNI
- Domenii
„Această carte nu e o culegere de texte publicate. E o rememorare. Pe baza unei părţi (texte integrale, fragmente sau chiar amănunte) din articolele în care m-am risipit, în ultimii cinci ani, şi a unor întîmplări legate de ele, am încercat să alcătuiesc o cronică a întrebărilor acestei perioade. Nu-mi dau seama dacă sînt întrebările cele mai importante ce trebuiau puse. Sînt cele pe care mi le-am pus eu. În plus, pe unele le-aş nuanţa astăzi, sau le privesc cu melancolie, deoarece n-am prevăzut că, după atîtea aşteptări înşelate, nu voi mai şti decît ce refuz. Dar ar fi neserios din parte-mi să mă cred ceea ce nu sînt, un analist cu pretenţii ştiinţifice. Sînt, doar, un afectiv care gîndeşte cu inima, apărîndu-se de disperări cu un plus de pasiune. Şi vreau să depun mărturie. Atît.” (Octavian Paler, ianuarie 1995)
- An apariție
- 2018
- Lună apariție
- 2
- Număr pagini
- 376
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Octavian Paler s‑a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeţul Braşov.
Va urma, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti (1937‑1944), făcînd însă ultima clasă la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş şi susţinînd bacalaureatul la Sibiu, în 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere şi Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucureşti (1945-1949).
După absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a rămîne asistent la Catedra de Estetică, însă declină propunerea şi se angajează la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor‑şef adjunct la redacţia culturală. Este corespondent Agerpres la Roma, cîteva luni, la sfîrşitul anului 1964, iar în următorii ani director general al Televiziunii Române (1965‑1968), director general adjunct la Radio (1968‑1970), redactor-şef la România liberă (1970‑1983).
Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medical în acelaşi an, reintrînd în „arenă” odată cu Revoluţia din 1989, cînd devine director onorific al ziarului România liberă. Ulterior s‑a aflat în aceeaşi postură la Cotidianul. Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafărul, iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor.
Urmează, pe linia jurnalelor de călătorie sau pe cea a literaturii parabolice, volumele care i‑au dimensionat statura de important autor contemporan: Drumuri prin memorie (Egipt-Grecia, 1972, Italia, 1974; ediţia a III‑a, Polirom, 2009), Mitologii subiective (1975; ediţia a III‑a, Polirom, 2008, 2016), Apărarea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Române; ediţia a III‑a, Polirom, 2009, 2013), Scrisori imaginare (1979; ediţia a V‑a, Polirom, 2010, 2016), Caminante (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor; ediţia a III‑a, Polirom, 2010), Viaţa pe un peron (1981; ediţia a V‑a, Polirom, 2011, 2014), Polemici cordiale (1983; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2013), Un om norocos (1984; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2015), Un muzeu în labirint (1986), Viaţa ca o coridă (1987; ediţia a II‑a, Polirom, 2009), Don Quijote în Est (1993; ediţia a II‑a, Polirom, 2010, 2017), Vremea întrebărilor (1995; ediţia a II‑a, Polirom, 2011), Aventuri solitare (1996; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2017), Deşertul pentru totdeauna (2001; ediţia a II‑a, Polirom, 2009, 2012), Autoportret într-o oglindă spartă (2004; ediţia a III‑a, Polirom, 2010, 2015), Calomnii mitologice (2007; ediţia a III‑a, Polirom, 2013, 2017).
În 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor.
Octavian Paler a încetat din viaţă pe 7 mai 2007, la Bucureşti.