„Când o mie de oameni fug într-o direcție și doar câțiva aleg să alerge spre ceea ce i-a gonit pe semenii lor, o parte dintre cei care înaintează pe contrasens sunt jurnaliști. România a avut mai multe generații temerare de ziariști de război, după 1990. Puțini au izbutit să rămână timp de decenii în profesie, mai ales la vârf, așa cum a făcut-o Adelin Petrișor. Poveștile volumului În direct din linia întâi vin într-un moment în care noi toți descoperim războiul. Ani de zile, Adelin Petrișor a transmis dintr-o lume îndepărtată nu doar geografic, ci și diferită ca înțeles al faptelor. Orientul Mijlociu și Asia, Africa, Balcanii de Vest, toate acestea păreau războaiele altora, chiar dacă militarii noștri erau acolo. Acum, războiul a venit lângă noi și a deschis un cuprinzător evantai al întrebărilor, temerilor și contestărilor. Nu știm ce urmează. Dar, de vreme ce nu putem prezice viitorul, ne putem strădui să înțelegem ce s-a întâmplat în trecut. Această țesătură a timpului și a evenimentelor, compusă din discuțiile cu oamenii obișnuiți, cu militarii și cu cei care au responsabilitatea politică, este de neînlocuit, dacă vrem să fim, ca țară, realiști și curajoși.” (Cătălin Tolontan)
Adelin PETRIȘOR (n. 1975) este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de război din România. Și-a început cariera în 1994, la radio. A lucrat la diferite posturi TV, iar în prezent este corespondent special al televiziunii publice. A transmis din Irak, Afganistan, Liban, Israel, Algeria, Albania, Egipt, Tunisia, Siria și alte zone de conflict. De-a lungul timpului a intervievat personalități precum Yasser Arafat, Ehud Barak, Beniamin Netanyahu, Valentino Rossi, ayatollahul Mohammad Fadlallah, Jaap de Hoop Scheffer. A fost distins cu Marele Premiu APTR în 2003, Premiul pentru cel mai bun reportaj în 2007 și Premiul pentru documentar politic în 2009. În 2012 a participat la International Photography Awards (Los Angeles) cu cinci fotografii realizate în Coreea de Nord, fiind printre finaliștii la Marele Premiu „Discovery of the year” și adjudecându-și premiul la secțiunea „Editorial Non-Pro”. Documentarul Coreea de Nord, nimic de invidiat a rulat la TIFF în 2012. În 2013 a fost ales în selecția oficială la Astra Film Festival Sibiu, unul dintre cele mai importante festivaluri de documentare din Europa de Est. La Editura Polirom a mai publicat Războaiele mele (2010, 2013), Țara cu un singur gras (2013, 2020) și albumul de fotografii Coreea de Nord, un lagăr cât o țară (2012), care a fost publicat și la Seul, în 2016, de Hollym International Corp., în engleză și coreeană.
