Traducere de Luminita Ciocan
Compozitia este un element esential in artele vizuale, ea organizind formele intr-o structura coerenta, adecvata continutului. In incercarea de a gasi cheia compozitiei perfecte, artistii recurg adesea la reguli empirice, iar matematicienii cauta formule care sa defineasca relatiile spatiale ideale dintre forme. Rudolf Arnheim apeleaza la numeroase exemple din pictura, sculptura si arhitectura pentru a ne arata cum este organizata forma vizuala in arta. De la manda-lele japoneze, picturile renascentiste cu caracter religios si sculpturile lui Michelangelo, pina la Vila Savoye a lui Le Corbusier sau biserica lui Michelucci de pe Autostrada Soarelui, analizele sale demonstreaza ca exista o schema compozitionala comuna lucrarilor de arta vizuala din toate epocile si ca acesta ar putea fi secretul unei opere de arta memorabile.
Din cuprins: Doua sisteme spatiale • Centrii si rivalii lor • Privitorul ca punct central • Limite si incadrari • Tondo si patrat • Centrii ca pivoti • Centrii ca divizori • Volume si puncte nodale • Spatiul in adincime • Centri si retele in constructii
Rudolf ARNHEIM a fost profesor emerit de psihologia artei la Universitatea Harvard. Dintre volumele publicate amintim: Film as Art (University of California Press, 1957), Visual Thinking (University of California Press, 1959), The Dynamics of Architectural Forms (University of California Press, 1977) şi The Split and the Structure: Twenty-Eight Essays (University of California Press, 1996). De acelaşi autor, la Editura Polirom a mai apărut Forţa centrului vizual. Un studiu al compoziţiei în artele vizuale (2012).
