„Rafinamente de carturar si subtirimi de vocabular uitate de restul poetilor pune la bataie Gabriel H. Decuble in the ind, carte ce dezvolta si spiritul de joc, si spiritul de exasperare etalate in volumele dinainte. Acum Gabriel e mai agresat de realitatea cotidiana si scrie direct cu stilul (in ambele intelesuri) al lui Juvenal, citeodata iritat foc, alta data doar ironic si, parca, resemnat cu mersul lumii. Vapai mai aprinde in versul lui (unul elaborat si cind simuleaza nonsalanta) si erosul, astfel ca seninatatea contemplativa sau dispozitia ludica sint strabatute de pasiuni – ba carnale, ba spirituale, ba politice, ba estetice; ba de toate deodata. Sarcasm cu fervori, minii cu tandrete si sensibilitate cu involburari fac jocul pasional al unei poezii ce mizeaza – periculos, poate, azi – pe elevatie.” (Al. Cistelecan)
„Viata ca vis, viata ca teatru, zgomotul, furia, candoarea, naivitatea (izotopa cu versurile sprintar ritmate si rimate), oscilatia intre speranta si aproape-certitudinea ca existenta este «a walking shado», «a tale signifying nothing» reprezinta
ind-urile acestei carti a refuzului, a melancoliei si – totusi – a redemptiunii, in
pianissimo-ul careia deslusim, ca in compozitiile lui Ligeti, contorsiuni de un dramatism uneori la limita suportabilului.
The ind – sfirsitul care nu se mai sfirseste. Care nu te lasa sa mori. Dar nici sa te intorci la automatismele cotidianitatii.” (O. Nimigean)
