Recomandările săptămânii: 5 cele mai vândute titluri din Biblioteca Polirom la Gaudeamus 2024

Săptămâna aceasta, te invităm să descoperi cinci titluri din „Biblioteca Polirom”, aflate în topul vânzărilor la Târgul de Carte Gaudeamus, ediția 2024.

Colecția „Biblioteca Polirom” este coordonată de Dan Croitoru.

Aceste volume fac parte din campania „Cele mai vândute 101 cărți la Gaudeamus 2024” și beneficiază de 40% reducere. Oferta este disponibilă în perioada 13-20 decembrie 2024, doar pe www.polirom.ro.

1. Oraşul şi zidurile sale incerte de Haruki Murakami, traducere de Andreea Sion

Romanul este o poveste de dragoste, o căutare, o odă închinată cărților și bibliotecilor care le găzduiesc și o parabolă a timpurilor noastre stranii.

„Uimitor, misterios și halucinant cum doar Murakami poate fi. Una dintre cele mai încântătoare povești ale sale.” (Kirkus Reviews)

„Mai mult decât orice alt autor de la Kafka încoace, Murakami apreciază stranietatea autentică a lumii noastre.” (San Francisco Chronicle)

„Niciun alt scriitor nu combină obișnuitul, fantasticul și ezotericul în nuanțe atât de ciudat de fascinante.” (Financial Times)

„Murakami e un maestru al povestirii și știe să ne țină captivați.” (The Sunday Times)

2. Sticlăreasa de Tracy Chevalier, traducere de Veronica D. Niculescu

Tracy Chevalier este autoarea bestsellerului Fata cu cercel de perlă.

În Sticlăreasa, Tracy Chevalier ne invită într-o călătorie prin mai multe epoci, pe măsură ce Veneţia evoluează, păstrându-şi totuşi misterul şi frumuseţea hipnotică. În centrul poveştii se află Orsola Rosso, o sticlăreasă remarcabilă, a cărei viaţă şi artă transcend limitele timpului. Prin talentul şi îndârjirea ei, Orsola îşi câştigă un loc într-un domeniu exclusivist, rezervat bărbaţilor, însă lumea fascinantă şi adesea primejdioasă a meşteşugarilor veneţieni aduce cu sine pericole ascunse şi provocări neaşteptate. Povestea Orsolei se desfăşoară pe fundalul unor transformări sociale şi culturale profunde, iar succesul ei atrage atât admiraţie, cât şi rivali înverşunaţi.

De-a lungul epocilor, între ameninţarea interdicţiilor impuse artizanilor, ciumă, războaie, inundaţii şi COVID-19, Orsola îşi păstrează curajul şi visul de a-şi transforma mărgelele millefiori în opere de o frumuseţe uluitoare. Cu măiestrie şi o atenţie delicată la detaliile istorice, Tracy Chevalier conturează în Sticlăreasa un roman captivant despre artă, dragoste şi rezilienţă. De asemenea, prin destinul Orsolei Rosso, ne oferă o reflecţie asupra frumuseţii ce poate dăinui peste veacuri şi asupra spiritului creator care refuză să se supună limitelor impuse de societate.

„Captivant! Chevalier la cel mai înalt nivel. Un roman luxuriant, plin de viaţă, care te farmecă cu blândeţe.” (Elif Shafak)

„Tracy Chevalier revine în lumea meşteşugurilor medievale şi ne oferă o nouă eroină sigură pe sine – o sticlăreasă veneţiană care pătrunde în lumea închisă a bărbaţilor din Murano. Meticulos documentată şi evocând frumuseţea lagunei veneţiene, povestea incită cititorii, purtându-i prin timp şi spaţiu.” (Philippa Gregory)

„Această operă fermecătoare este deopotrivă o poveste de dragoste ce străbate şase secole şi un cântec de iubire dedicat meşteşugului atemporal al sticlăriei.” (Geraldine Brooks)

3. Insula copacilor dispăruţi de Elif Shafak, traducere de Ada Tanasă

Elif Shafak este autoarea bestsellerului Cele patruzeci de legi ale iubirii.

Doi adolescenţi ciprioţi, un grec şi o turcoaică, se întâlnesc într-o tavernă de pe insula care le este cămin amândurora. E singurul loc unde Kostas şi Defne se pot vedea în taină, ascunşi sub grinzile înnegrite de care atârnă funii de usturoi, ardei iuţi sau caprifoi căţărător şi sub smochinul care creşte printr-o gaură din acoperiş. Acesta este martor la întâlnirile lor fericite şi la despărţirile lor tăcute. Smochinul e acolo şi când izbucneşte războiul, când capitala e prefăcută în moloz şi scrum, când adolescenţii sunt despărţiţi brutal de evenimente. Douăzeci de ani mai târziu, Kostas se întoarce – un tânăr botanist care cercetează speciile locale, căutând-o, de fapt, pe Defne. Cei doi iubiţi revin la tavernă să taie un butaş din smochin şi îl strecoară în valiză, ducându-l cu ei la Londra. Mulţi ani mai târziu, smochinul din grădină e singurul care o leagă pe fiica lor, Ada, de căminul acela pe care nu l-a vizitat niciodată, în încercările ei de a face lumină în toţi anii de secrete şi tăcere şi de a-şi găsi propriul loc în lume. Romanul Insula copacilor dispăruţi a fost nominalizat la Costa Award, RSL Ondaatje Prize şi Women’s Prize for Fiction şi a fost selectat pentru clubul de lectură al lui Reese Witherspoon.

„Un roman minunat, sfâşietor, care are în centru secretele întunecate ale războaielor civile şi dezastrele extremismului: Cipru, iubiţi născuţi sub o stea fără noroc, oameni dragi ucişi, copii traumatizaţi.” (Margaret Atwood)

„Elif Shafak a scris o poveste de dragoste plină de sensibilitate ce transcende culturi, generaţii şi, cu totul remarcabil, specii. O carte profund marcantă despre rudele noastre arboriforme, care trebuie apreciată şi savurată.” (Naomi Klein)

„Insula copacilor dispăruţi ne învaţă că distrugerea nu poate fi tămăduită decât prin iubire.” (Bernhard Schlink)

„Elif Shafak este o voce unică şi puternică în literatura universală.” (Ian McEwan)

4. Copilul Domnului de Cormac McCarthy, traducere de Dan Croitoru

Cormac McCarthy este autorul bestsellerelor Meridianul sângelui și Nu există țară pentru bătrâni.

Cel de-al treilea roman al lui Cormac McCarthy, Copilul Domnului (1973), a primit toate elogiile criticii. Plasat în regiunea muntoasă din comitatul Sevier, Tennessee, romanul spune povestea lui Lester Ballard, un bărbat înclinat spre violenţă, pe care naratorul îl descrie ca pe „un copil al Domnului cam ca şi voi, poate”. Viaţa lui Ballard constituie o încercare dezastruoasă de a-şi duce existenţa în afara ordinii sociale. Rămas fără părinţi, apoi fără casă şi având foarte puţine legături, Ballard involuează până la stadiul de om al cavernelor, alunecând în acelaşi timp spre crimă. Romanul a fost ecranizat de James Franco în 2013, cu Scott Haze, Tim Blake Nelson şi James Franco în rolurile principale.

„Un scriitor impresionant şi înzestrat, capabil să stârnească compasiune pentru protagonist în ciuda faptelor sale abominabile.” (The Sunday Times)

„McCarthy urmăreşte decăderea înfricoşătoare a lui Lester Ballard cu pasiune, tandreţe, expresivitate şi umor, care în momentele sale cele mai bune este în perfect acord cu ironia amară a Sudului.” (The Times Literary Supplement)

„Asemenea romancierilor pe care îi admiră – Melville, Dostoievski, Faulkner –, Cormac McCarthy a creat o operă a imaginaţiei mai impunătoare şi mai profundă decât fiecare dintre cărţile sale în parte. Astfel de scriitori se luptă cu înşişi zeii.” (The Washington Post)

5. Străinul de Albert Camus, traducere nouă de Daniel Nicolescu

Albert Camus a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1957.

Străinul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran în 1967, de regizorul Luchino Visconti, într-o producţie cu Marcello Mastroianni în rolul principal.

La doar câteva luni după ce nu manifestase nici o umbră de sentiment la înmormîntarea mamei lui, protagonistul romanului Străinul, Meursault, ucide un arab. Este momentul când povestea se desparte. Mai întâi ne poartă spre trecut, unde asistăm la viaţa relativ banală a unui funcţionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relaţia cu o fostă colegă de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca să se răzbune pe o iubită presupus infidelă. De aici însă lucrurile devin tot mai tensionate, căci iubita lui Raymond e algeriană, iar fratele ei îi va urmări pe francezi ca să-i răzbune onoarea. Meursault îl întâlneşte la un moment dat pe plajă şi îl împuşcă, într-o clipă de inexplicabilă dezorientare. Romanul a fost descris în multe feluri: portretul unui sociopat, o critică a societăţii care nu acceptă în rândurile ei inşi aparent lipsiţi de orice umanitate sau, dintr-o altă perspectivă, o poveste postcolonială.

„Acum multă vreme am rezumat Străinul într-o frază care, trebuie să recunosc, este extrem de paradoxală: «În societatea noastră, orice om care nu plânge la înmormîntarea mamei lui riscă să fie condamnat la moarte». Voiam să spun pur și simplu că eroul cărții este condamnat pentru că nu se prinde în acest joc. Astfel, el este străin de societatea în care trăiește, rătăcește, la marginea ei, prin foburgurile vieții private, solitare, senzuale. Și tocmai de aceea cititorii au fost tentați să-l considere o epavă. Ne-am face totuși o idee mult mai exactă despre personaj, în orice caz, mult mai apropiată de intențiile autorului, dacă ne întrebăm prin ce anume Meursault nu se prinde în joc. Răspunsul e simplu: refuză să mintă. Să minți nu înseamnă numai să spui ceva ce nu este. Ci și, mai ales, să spui ce este și, în ce privește sufletul uman, să spui mai mult decât simți. E ceea ce facem cu toții, în fiecare zi, pentru a ne simplifica viața.” (Albert Camus)

În fiecare vineri, Polirom îți pregătește o nouă serie de recomandări de lectură. Descoperă cărți memorabile și completează-ți biblioteca personală!