Miercuri, 27 noiembrie 2024, la Muzeul Național al Literaturii Române (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8), a avut loc cea de-a XVI-a ediție a Galei Premiilor Muzeului Național al Literaturii Române.
Andrei Corbea-Hoișie și Rudolf Gräf sunt laureații Premiului „Titu Maiorescu” pentru proiecte culturale majore, pentru lucrarea Limbă şi cultură germană în România (1918-1933). Volumul I și Volumul II, iar Vlad Alexandrescu a obținut Premiul „Petru Creția” pentru filologie clasică, pentru îngrijirea și traducerea volumului Imaginea de nezugrăvit a ştiinţei sacrosancte de Dimitrie Cantemir.
Volumele Limbă şi cultură germană în România (1918-1933). Realități postimperiale, discurs public și câmpuri culturale, editori Andrei Corbea-Hoișie, Rudolf Gräf, au fost distinse și cu Premiul special pentru lucrare de referință oferit de Asociația de Literatură Generală și Comparată din România, ediția 2024.
„Rezultat al unui proiect finanțat de UEFISCDI, lucrarea de față și-a propus înregistrarea, aprofundarea și interrelaționarea de către echipe interdisciplinare de istorici, germaniști, juriști, sociologi, specialiști în studii culturale din Iași și Cluj-Napoca a elementelor ce compun mozaicul atât de variat al prezenței limbii și culturii germane pe teritoriul statului român după 1918. Pe baza unui model multi-, inter- și transdisciplinar al tipurilor și varietăților de interacțiune, s-a urmărit o reconstituire a imaginii «în mișcare», de ansamblu și totodată diferențiată, a tuturor domeniilor în care s-au manifestat acestea în noua configurație politică, socială și culturală a României Mari, studiind atent rețelele de mijlocitori individuali și colectivi și motivațiile care au determinat fluxurile de «transfer» cultural între actorii implicați.” (Andrei Corbea-Hoișie, Rudolf Gräf)
Volumul Imaginea de nezugrăvit a ştiinţei sacrosancte de Dimitrie Cantemir, stabilirea textului latin de Dan Slușanschi și Liviu Stroia, ediţie îngrijită și traducere de Vlad Alexandrescu, a fost distins și cu Premiul Special, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, ediția 2024.
„Lectura capodoperei lui Dimitrie Cantemir ne aduce în faţa constatării unui foarte subtil parcurs filosofico-teologic, care, pornind de la evocarea diverselor facultăţi de cunoaştere ale omului, conchide asupra deschiderii intelectului către un adevăr simplu. Ce este acest adevăr simplu? El este contemplarea chipului divin în om, prezent prin intermediul seminţelor de adevăr sădite în intelect, cu ajutorul cărora acesta se înalţă deasupra mărcilor vizibile către chipul inefabil, deasupra reprezentărilor către nereprezentabil. Aşa cum, în încercarea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, omul depăşeşte calea catafatică spre cea apofatică, deschizându-se către o contemplaţie impregnată de iubire, cunoaşterea de sine a omului depăşeşte condiţia reprezentării sau a imaginării, închipuind o antropologie apofatică, singura capabilă să dea seamă, per speculum et in aenigmate, despre demnitatea sufletului intelectual «care poartă asemănarea lui Dumnezeu şi Chipul Făurarului, prin condiţie, mai nobil şi mai distins decât înşişi Îngerii».” (Vlad Alexandrescu)