Părinți, dramatizare după romanul omonim al Dianei Bădica, pe scena Teatrului Metropolis din București

Spectacolul „Părinți”, dramatizarea omonimă a romanului Dianei Bădică, apărut în două ediții la Polirom, se joacă pe scena Teatrului Metropolis din București. Regizat de Cristian Ban, după un scenariu dramatic semnat de Diana Bădica & Cristian Ban (cu contribuția actorilor), „Părinți” a avut premiera în data de 28 aprilie 2024.

Distribuția spectacolului: Teo Dincă, Marius Florea Vizante, Silvana Negruțiu, David Drugaru, Vlad Pânzaru, Maria Alexievici. Mai multe detalii despre spectacol și bilete, aici.

Spectacolul

Șase actori din București spun povestea Ioanei, o fată care a crescut în Slatina anilor ‘80 și ‘90. Cu toate că niciunul dintre actori nu a fost vreodată în Slatina, iar majoritatea nici nu se născuseră în acea perioadă, viața lor personală se împletește treptat cu cea a protagonistei și a familiei acesteia.
Cu toate că este inserată cu multe momente comice și cu referințe culturale și istorice din anii ‘80-‘90, povestea Ioanei este una sensibilă. Este cea a unui copil prins între problemele părinților și nevoia de a se simți iubită de aceștia.

„M-a fascinat din start ideea de a spune o poveste atât de comună și recognoscibilă despre propriul nostru trecut, văzut prin ochii unei familii simple din România. Microuniversul familiei Negrilă naște un spectacol care ne invită pe toți la un exercițiu de introspecție a propriului nostru microunivers numit familie, copilărie, părinți, prieteni și locuri uitate din trecut. A fost un privilegiu să intermediez, prin acest spectacol, întâlnirea dintre publicul din București și textul Dianei Bădica, jucat de cei 6 minunați actori care vă vor face sa ieșiți altfel din sala de spectacol.” – Cristian Ban, regizorul spectacolului.

Cartea

Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Franța, ediția 2020 • Premiul Tînărul Prozator al anului 2019 • Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2019, la secțiunea Proză 

Romanul descrie viața unei familii dintr-un orășel de provincie care se confruntă cu moartea unuia dintre cei doi copil. Încercările familiei de a se adapta la noua situație coincid cu transformarea societății românești, cea mai mare parte a acțiunii fiind plasată în perioada postcomunistă. Ioana Negrilă, eroina romanului, este o fetiță prinsă între întîmplările copilăriei, neputința de a-și ajuta fratele și nevoia de a trece peste moartea lui. Împreună cu Tudor, un vecin de vîrsta ei, încearcă să afle ce s-a întîmplat cu fratele ei, mort la un centru de îngrijire a unor persoane cu dizabilități, dar nu reușește să găsească nici o pistă verosimilă. Lumea cartierului, familia extinsă, deteriorarea relației dintre părinți aduc resemnarea în fața morții abia în perioada adultă.

„Povestea Ioanei Negrilă, protagonista acestui roman, este marcată de două evenimente traumatizante. În copilărie, boala fratelui ei mai mic o privează de atenţia părinţilor, făcînd-o să se simtă neglijată. După moartea lui Florinel, în perioada adolescenţei, atunci cînd lucrurile par să reintre în normal, părinţii se despart. Urmarea este că, ajunsă la maturitate, Ioana trăieşte singură, convinsă că orice încercare de a-şi întemeia o familie este sortită eşecului. Cititorului nu-i va scăpa, fireşte, faptul că datele biografice ale personajului coincid cu cele ale autoarei. Naraţiunea la persoana întîi îi va sugera, în plus, că schimbarea de nume e menită să prezinte ca ficţiune o experienţă de viaţă strict autentică. Ar fi însă o greşeală să reducem romanul la faptele de la care a pornit. În primul rînd, ca povestitoare, Ioana nu se confundă cu personajul omonim, ea istorisind cu vervă anecdote despre nenumărate alte personaje. În al doilea rînd, există, de fapt, nu una, ci trei «Ioane» cu voci distincte: fetiţa naivă, adolescenta orgolioasă şi femeia matură, care îşi rememorează viaţa. Principala calitate a romanului, remarcabilă pentru un debut, constă în această extraordinară mobilitate a punctului de vedere. Caracterul autobiografic rămîne important, dar se cere înţeles ca o construcţie-de-sine în care, paradoxal, personajul preia iniţiativa.” (Ovidiu Verdeş)

Diana Bădica (n. 1985, Slatina) a absolvit facultăţile de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. În 2012 a participat la primul curs de creative writing ţinut de Florin Iaru şi Marius Chivu. A colaborat la romanul colectiv Moş Crăciun & Co. (Editura ART, 2012) şi a debutat cu volumul de poezie Enşpe mii de dimineţi (Casa de pariuri literare, 2014). A publicat proză scurtă în revistele Iocan, Familia şi Observator cultural, precum şi articole în Dilema veche şi Decît o Revistă. Romanul Părinţi a fost distins cu Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry, ediţia 2020, Premiul Tînărul Prozator al anului 2019 şi Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei 2019, la secţiunea Proză.