Sâmbătă, 23 noiembrie 2024, ora 15:00, la Librăria Humanitas din Cluj (Str. Universității 4), are loc o întâlnire cu cititorii și o discuție cu Veronica Manole, în prezența traducătoarei Simina Popa, despre romanul Văduva de José Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1998.
Colecția „Biblioteca Polirom” este coordonată de Dan Croitoru.
Despre carte:
Traducere din limba portugheză de Simina Popa
După moartea soţului, Maria Leonor, tânără mamă a doi copii, e copleşită de greutăţile administrării fermei ei din Ribatejo, de aşteptările societăţii şi de faptul că e supravegheată neîncetat de servitoarea ei. După câteva luni petrecute într-o depresie adâncă, se hotărăşte să-şi asume rolul de stăpână a moşiei, dar suferă în continuare, prinsă între tristeţea doliului şi dorinţa sexuală. Reflectând la esenţa iubirii, la trecerea timpului şi schimbările din natură, tânăra văduvă îşi petrece nopţile trează, pândind aventurile servitoarelor ei şi suferind de singurătate, până când doi bărbaţi foarte diferiţi se amestecă în viaţa ei, care ia o turnură periculoasă. Romanul Văduva, scris de tânărul Saramago, lasă să se întrevadă autorul colosal pe care îl cunoaştem. Modul lui unic de-a privi lumea şi unele particularităţi ale celor mai lăudate cărţi ale sale sunt deja vizibile în acest prim roman.
„Valoarea acestui prim roman al lui Saramago constă în faptul că a dat viață altor romane: unele care nu amintesc neapărat de Văduva, însă care poate nu ar exista fără acesta.” (Carlos Reis)
„Văduva ia o turnură filozofică și se conectează cu restul operei lui Saramago. [...] Are calități notabile și merită să fie prețuită.” (El Cultural)
„A trăi, ți-am mai spus, e o operațiune simplă, pe care societatea, convențiile, răutatea oamenilor o complică zilnic cu emoții, sentimente, neplăceri, speranțe, deziluzii și tristeți. [...] Dar ne rămâne mângâierea că, de multe ori, din tristețile noastre se nasc bucuriile celorlalți.” (José Saramago)
„Târgul de Carte. O cititoare îmi povestește că o prietenă de-a ei, după ce a citit Văduva, a întrebat-o: «Cum de un bărbat atât de tânăr știe atât de multe despre femei?». Uimirea mea...” (José Saramago)
José SARAMAGO s-a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947, cu romanul Terra do Pecado (cu titlul iniţial, Văduva, schimbat de editor), urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu Manual de pictură şi caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pământ (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu Memorialul mânăstirii (1982; Polirom, 2007, 2017, 2023), care, alături de Anul morţii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009, 2018) şi Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică Evanghelia după Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al său, ce reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu Pluta de piatră (1986; Polirom, 2002, 2015) şi continuată de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Peştera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) şi Intermitenţele morţii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai apărut: Călătoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Lucarna (2013, 2022), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatră (2017), Jurnalul din anul Nobelului (2021), Poemele posibile. Antologie 1966-1975 (2022) şi Văduva (2024). José Saramago şi-a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuând să scrie şi să publice. S-a stins din viaţă în iunie 2010.
