
Amin Maalouf este laureatul din acest an al prestigiosului Premiu FIL pentru Literatură în Limbi Romanice.
Ceremonia de decernare va avea loc în cadrul Târgului de Carte de la Guadalajara, de la sfârșitul lunii noiembrie.
Instituit în 1991 și redenumit în 2006, premiul li se acordă anual autoarelor și autorilor de primă mărime care-și scriu operele în spaniolă, catalană, galiciană, occitană, italiană, română și portugheză. Printre laureații edițiilor trecute s-au numărat scriitorii români Norman Manea (2016) și Mircea Cărtărescu (2022), precum și scriitorul Mia Couto (2024), publicat recent în colecția de literatură universală „Biblioteca Polirom”.
„Cred că există un val de umanitate care ne va permite să depășim această perioadă, dar e adevărat și că, probabil, trăim una dintre cele mai periculoase perioade din istorie”, a declarat Amin Maalouf.
„Avem tendința să ne legăm de identitățile noastre particulare și este adevărat că nu este vorba despre abandonarea lor, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că cea mai importantă identitate a noastră este apartenența la comunitatea umană”, a mai spus Amin Maalouf.
„Sărbătorim cu deosebită satisfacție recunoașterea pe care o reprezintă Premiul FIL pentru Amin Maalouf. Suntem mândri că am însoțit cariera unui autor a cărui voce, la fel de profund angajată pe cât este de senină, invită întotdeauna la dialog și înțelegere între culturi. Eleganța prozei sale și amploarea viziunii sale conciliante au deschis căi de reflecție și empatie în literatura contemporană. Acest premiu nu numai că recunoaște un mare scriitor, ci și un umanist esențial pentru timpul nostru.”, a declarat Elena Martínez Baviere, director Alianza Editorial.
Amin Maalouf (n. 1949, Beirut) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani. Creştin melchit după mamă, protestant după tată, vorbind curent araba, franceza şi engleza, a crescut într‑un mediu cultivat, unde scrisul reprezenta, sub diverse forme, o preocupare de familie. Istoric prin formaţie, interesat de politică, s‑a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez An‑Nahar în anii ’70. În 1976 a părăsit Beirutul, stabilindu‑se la Paris, unde a devenit redactor‑şef al ziarului Jeune Afrique. În calitate de ziarist, a călătorit mult, participând la numeroase evenimente importante: Asediul Saigonului, Revoluţia din Etiopia, Războaiele israeliano‑arabe, Războiul civil din Iran. A debutat ca scriitor în 1983, cu eseul istoric Cruciadele văzute de arabi. I‑au urmat curând romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i s‑a decernat Prix des Maisons de la Presse, Grădinile luminii (1991), Primul secol după Béatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993), distins în acelaşi an cu prestigiosul Prix Goncourt, Scările Levantului (1996) şi Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i‑a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes. A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care Identităţi ucigaşe (1998) şi Naufragiul civilizaţiilor (2019). În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze, al cărei secretar perpetuu este începând din 2023. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele: Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios, Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand, Naufragiul civilizaţiilor, Identităţi ucigaşe, Cruciadele văzute de arabi, Fraţii noştri neaşteptaţi, Labirintul rătăciţilor și Dezorientații.