Editie ingrijita de Matei Calinescu. De la volumul de debut (1968) si pina la versurile recente, incluse in selectia „din periodice si inedite” a antologiei de autor „poesii vechi si noua” (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a ramas egala cu ea insasi, atit in ritmul producerii, cit si in calitatea ei estetica. S-a spus despre el ca e un poet „care nu incape intr-o antologie” (I.B. Lefter). Dar si reciproca este valabila: o antologie, o selectie, fie ea cit de arbitrara, e absolut necesara pentru a deschide cititorului accesul catre lumea extraordinar de vasta si de complicata in aparenta ei monotonie a acestui poet. „Rafinata, cultivata, ironica (fara asperitate), subtextuala, poezia lui Mircea Ivanescu este opera unuia dintre cei mai originali poeti romani contemporani.” (Nicolae Manolescu) „Efectele lirice obtinute prin tehnica de-realizarii sint de o forta intensa si delicata, venita ca dintr-un fel de ev mediu cavaleresc al constiintei si-al imaginatiei, cu vraji si idealisme erotice ca-ntr-o pastorala – o neverosimila pastorala mutata intr-un peisaj inghetat.” (Matei Calinescu)
Poezie ironica, rafinata, neobisnuita, dar fermecatoare prin intindere monotona, creatia lui Mircea Ivanescu degaja o eleganta sobra si distanta. Este un univers in destramare lenta, ros de inactivitate si moleseala; un univers domestic, banal in simplitate, cu case, curti sau interioare placide, populate de fiinte cu gesturi uniformizate si unifor
Nesubordonat, in fond, realului, asa cum pare la prima vedere, fapt ce ar certifica , Mircea Ivanescu nutreste, dimpotriva, o funciara neincredere in real, pierzindu-se nu o data intr-un degradeu al acestuia figurat de imaginea straturilor de materie ce se dezarticuleaza, se dizolva. Asa cum s-a remarcat, obiectul versurilor lui M. Ivanescu il co
Exista negresit o orientare anglo-saxona a creatiei d-sale, prima de-o asemenea decizie si prestanta in lirismul romanesc, coincidenta, am zice, cu ceea ce se cheama etapa postmodernista, opunind adica spectrul biografic, confesiunea individualizata detasarii impersonale specifice modernismului (nu insistam pe-o asemenea distinctie doctrinara, mult
Mircea Ivanescu poetizeaza in realitate dupa principii, nu face din vis , ci redescopera, pur si simplu, resursele unei figuri care parea sa-si fi epuizat, inca din lirica Renasterii si a barocului, orice valenta poetica: alegoria.
Antologia ingrijita de Matei Calinescu, cu dragoste as spune, reface pasii parcursi de acest poet extraordinar pina la totala desprindere de orice aspect al liricii . In plus, aparatul critic este un instrument ideal pentru cel ce vrea sa descopere reactiile paralele acestui drum.
Sub raportul viziunii, Mircea Ivanescu declanseaza ceea ce am putea socoti o rebeliune a intimitatii. In chip ostentativ, poetul pune accentul nu pe expansiunea expresionista, pe bravada cosmicizarii, ci pe retransarea, pe reductia fiintei agoasate, covirsite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale conditii. Macrocosmosului i se prefera mic
Delicatetea cu care poetul se adreseaza lumii, dar si femeii sau prietenului nu e din aceste vremi. Felul cum animale, pisici mai ales, intruchipeaza stari ale sufletului, iarasi nu este comun in poezia romana, cu atit mai putin in aceea, brutala si disperata, a anilor din urma. Mircea Ivanescu este deschizator al unor cai spre modernitate in poezi
Antologia aceasta este admirabila din trei puncte de vedere: in primul rind, pentru ca este vorba despre poetul Mircea Ivanescu, in al doilea rind pentru ca apare la o editura prestigioasa, beneficiind astfel de o buna , iar in al treilea rind pentru ca este alcatuita de Matei Calinescu. As apune ca Mircea Ivanescu este, prin excelenta, atit prot
Daca voi spune ca Mircea Ivanescu este cel mai mare poet roman in viata, o parte din cei avizati imi va da dreptate, cealalta va fi iritata de acest adevar, dar nu va avea mijloace sa-l contrazica. Desi duce o viata anonima in Sibiu, la marginea oricarui interes pentru prezent, desi face din singuratate o lume spectaculoasa, Mircea Ivanescu este po
Mircea Ivanescu (26 martie 1931 - 21 iulie 2011 ), unul dintre cei mai importanti poeti romani contemporani si un pionier al postmodernismului in Europa Centrala si de Est, a contribuit esential la recuperarea narativitatii in poezia autohtona din a doua jumatate a anilor ’60 si din anii ’70. Multiplu premiat pentru poezia si traducerile sale, Mircea Ivanescu a fost propus in 1999 pentru Nobelul pentru literatura de catre Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze. Este cunoscut ca scriitor, eseist si traducator.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.