M-am născut la Piteşti în 1955 şi îmi plac poveştile. La început, învăţătoarea mă scotea în faţa clasei şi mă punea să povestesc. Poveşti de-ale copilăriei. De atunci am tot spus la poveşti... La un moment dat, spuneam poveşti despre atomii care se împrieteneau sau, dimpotrivă, se despărţeau după reguli şi legi... chimice. Facultatea de Chimie am terminat-o în 1981, la Bucureşti. Au venit apoi peste mine poveştile de viaţă, cu iubiri, suferinţe, chin şi multă muncă, dragostea vieţii mele şi cei doi copii pe care îi iubesc din tot sufletul. Eu şi prietenii mei ne luptam cu morile de vînt pe vremea lui Ceauşescu. E povestea luptei care a rămas indecisă pînă în decembrie ’89. Au urmat o altă facultate, o altă profesie, o altă poveste. Lupta a devenit şi mai dură. Lancea donquijotescă s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit jurnalism în căutarea adevărului. Atunci, dintr-odată, morile de vînt s-au transformat: unele în monştri care ne-au înfrînt, altele în morişti. Dar lupta nu s-a sfîrşit. Povestea continuă!
