Mirel BĂNICĂ (n. 1971) este doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Geneva (2004). Între anii 2004 şi 2007 a efectuat stagii de cercetare şi practică profesională la Universitatea Laval (Canada) şi la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, ca bursier postdoctoral. În perioada 2008‑2012 a fost cadru didactic asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Litere). Din 2008 este cercetător ştiinţific (lector) la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române. Colaborator al Fundaţiei „Calea Victoriei” din Bucureşti. Membru al Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Sociale ale Religiei (Paris). Domenii de cercetare şi specializare: socioantropologia religiei ortodoxe, sociologia memoriei, imagologie. Semnează capitole de cărţi şi articole publicate la edituri şi în reviste de prestigiu din Franţa, Canada, Statele Unite, Rusia, Germania. În România a publicat volumele: „Locul celuilalt”. Ortodoxia în modernitate (Paideia, 2007), Fals jurnal de căpşunar (Institutul European, 2007) şi Religia în fapt. Studii, schiţe şi momente (EIKON, Şcoala Ardeleană, 2015). De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut: Biserica Ortodoxă Română, stat şi societate în anii ’30 (2007), Enervări sau despre bucuria de a trăi în România (exerciţiu epistolar în colaborare cu Codruţ Constantinescu, 2007), Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană (2014; Premiul de Excelenţă al revistelor Dilema Veche şi Observator cultural, precum şi distincţia „Cea mai bună carte a anului”, secţiunea „Nonficţiune”, acordată de Asociaţia Editorilor din România şi Ministerul Culturii, toate în anul 2015), Bafta, Devla şi Haramul. Studii despre cultura şi religia romilor (2019) (tradus în germană în 2021, Frank&Timme GmbH) şi Prin România. Carnete de drum (cu ilustraţii de Dan Perjovschi, 2020).
