Întorcîndu-se la filosofie, Adrian Miroiu argumentează că înţelegerea pe care o avem despre lume se realizează, în situaţii extrem de semnificative, într-o modalitate specifică: nu prin indicarea a ceea ce este legic ori general, ci prin evidenţierea existenţei unor „entităţi reflexive”. Acestea joacă un dublu rol, aparent paradoxal: atît de fundament ori principiu, cît şi de făptură comună. Noùs-ul lui Anaxagora între celelalte homoiomerii, proprietatea existenţei între celelalte proprietăţi ale lucrurilor, lumea actuală în raport cu celelalte lumi posibile sau divinitatea întrupată sînt cîteva dintre exemplele analizate. Adrian Miroiu detectează acest model de conceptualizare şi în analiza societăţii – a instituţiilor ei economice, politice şi morale. Teoriile noastre, argumentează autorul, pot aspira mai îndreptăţit să atingă adevărul atunci cînd fac apel la entităţi reflexive.
Anaxagora şi al său Noùs • Planta originară a lui Goethe • Existenţă şi reflexivitate • Lumea actuală • Dumnezeu întrupat • Validitatea argumentului ontologic • Structura reflexivă a lumii sociale • Realismul ştiinţific • Statul ca entitate reflexivă • Reflexivitate şi alegere socială • Comportamentul moral
Adrian MIROIU este profesor de științe politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București și membru corespondent al Academiei Române. A publicat lucrări de filosofia științei, de teorie moral-politică și de analiză a politicilor publice. La Editura Polirom a publicat, între altele: Fundamentele politicii (2 vol., 2006‑2007), Introducere în filosofia politică (2009), Fuga de competiție. O perspectivă instituţională asupra societăţii româneşti (2016), Lumea lui Anaxagora (2017), Alegeri morale. Teme actuale de etică aplicată (coeditor, 2021).
