- Nou
- ISBN
- 978-630-344-519-9
- An apariție
- 2026
- Număr pagini
- 256
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 150x225
- Colecție
- SERIA DE AUTOR Ion Vianu
- Domenii
-
Ediție îngrijită de Maria Alexandrescu Vianu
Prefață de Augustin Cupșa
Ion Vianu a avut ideea acestui volum încă de la începutul anilor 2000. Alte volume l-au ținut însă ocupat. În ultimele sale luni de viață a reluat proiectul, făcând selecția textelor și alcătuind sumarul. O primă parte – Europa – include eseuri asupra gândirii europene din ultimul secol din perspectiva actuală. O a doua – România – pătrunde în fenomenul românesc contemporan. În secțiunea 1989 sunt inserate analize ale realității românești din anii care precedă schimbarea regimului politic. Câteva texte de aici sunt extrase din carnete ținute de-a lungul timpului, mai ales în anii 1980. Ultima secțiune, 1990 și noua Românie, adună luările sale de poziție ca observator atent la derularea evenimentelor post-totalitare. Aici sunt incluse emisiuni transmise la Europa Liberă, precum și articole din reviste, mai cu seamă 22. În încheiere, Addenda cuprinde, alături de evocarea lui Vlad Georgescu, directorul Europei Libere, două scrisori semnificative pentru poziția ideologică a autorului.
- An apariție
- 2026
- Număr pagini
- 256
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 150x225
Fără comentarii
Despre autori
Ion Vianu (autor)
Ion VIANU (15.04.1934, București, România - 20.06.2024, Morges, Elveția) Studii de filologie clasică, neterminate. Doctor în medicină al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, București. Voiaje de studii în Germania Democrată, Franța. 1964-1977: Colaborează la Contemporanul, Viața Românească, Luceafărul etc. 1975: Publică un volum de eseuri, Stil și persoană, premiat de Uniunea Scriitorilor, și o Introducere în psihoterapie. 1977: Emigrează, după ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabilește în Elveția, practicând psihiatria. Este prezent în mișcarea pentru apărarea drepturilor omului în România. Începe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua până în ultimii ani, în țară. 1990: Revine din ce în ce mai des în România, unde se reinstalează. Publică, în genuri diverse: memorialistică (Amintiri în dialog – cu M. Călinescu –, Exercițiu de sinceritate, Între violență și compasiune. Amintirile unui psihiatru); romane: Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Paramnezii, Necredinciosul, Amor intellectualis („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care și „Cartea Anului” (2010), și Arhiva trădării și a mâniei. În domeniul eseisticii, publică: Blestem și Binecuvântare, Investigații mateine, Apropieri, Elegie pentru Mihai, Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri.