Preț întreg 173.95 RON, economisiți 78.95 RON.
Traducere din limba portugheză de Georgiana Bărbulescu
„Deși, în realitate, faptul nu se include printre datele verificabile ale experienței senzoriale umane, am fost obișnuiți să credem, încă de copii, că dumnezeu și moartea, aceste două entități supreme, se află pretutindeni în același timp, adică sunt omniprezente... În realitate, însă, este foarte posibil ca, atunci când ne gândim la asta și poate încă și mai mult când o exprimăm, luând în considerare ușurința cu care obișnuiesc cuvintele să ne iasă din gură, să nu avem o conștiință clară a ceea ce ar putea însemna.” (José Saramago)
„Intermitențele morții nu este numai o elegantă fabulă modernă, o satiră necruțătoare a mecanismelor politicii și o profundă meditație filozofică, ci și o emoționantă poveste de dragoste. Iar poveștile de dragoste urmăresc, de regulă, să afle ce-i aduce pe îndrăgostiți împreună și, prin extensie, în ce constă umanitatea noastră. Răspunsul lor circular, tautologic este că dragostea ne face umani. Dar, deși în romanul de față dragostea joacă și ea un rol în metamorfoza morții, aceasta din urmă descoperă că secretul muritorilor este cu totul altul. După cum ne sugerează Saramago la finalul minunatei sale cărți, o moarte care doarme nu mai este moarte.” (The Observer)
„Saramago este, fără îndoială, cel mai mare scriitor al vremurilor noastre… Are forța de-a arunca o străfulgerare orbitoare asupra subiectelor sale, un moment înfricoșător, prelungit până la limită, de claritate ce luminează detaliile aflate dincolo de puterea de-a dezvălui a razelor soarelui.” (Chicago Tribune)
„Probabil limba e aceea care-și alege scriitorii de care are nevoie, îi folosește pentru a exprima câte o mică parte din ceea ce este.” (José Saramago)
„Nu doar scriu. Scriu ceea ce sunt. Dacă există vreun secret, poate că acesta este.” (José Saramago)
Traducere din limba portugheză de Mioara Caragea
Toate numele este o parabolă complexă despre memoria colectivă şi instituţiile menite s-o păstreze. Într-un oraş care se găseşte într‑un timp şi un spaţiu nedeterminate se află Arhiva Generală, locul unde sunt inventariate toate numele ce au existat, există sau vor exista vreodată. Alături de ea, Cimitirul General se infiltrează printre aşezămintele celor vii. Într-o zi, un funcţionar al arhivei porneşte în căutarea unui nume de femeie, iar această aventură îl va purta din lumea celor încă vii pe tărâmul celor dispăruţi.
„Îmi este din ce în ce mai greu să pun nume personajelor, trăim într-o epocă în care suntem tot mai mult un număr și tot mai puțin un nume. Societatea de azi nu vrea să știe cum mă numesc, ci ce numere am: numărul cărții de credit, cel al codului pentru a extrage bani dintr-un bancomat, numărul permisului de conducere, al documentului de identitate… Timp de secole, numele a constituit identitatea. Acum, însă, identitatea se dizolvă încetul cu încetul.” (José Saramago)
„Toate numele este un roman uluitor, un amestec de farsă, umor macabru, suprarealism și fior tragic, ce descrie cu o extraordinară acuratețe singurătatea omului modern și nevoia universală de afecțiune și comunicare, dezvăluind totodată fragilitatea graniței ce-i separă pe cei vii de cei morți.” (Publishers Weekly)
„Romanul, așa cum îl înțeleg eu și cum îl scriu, ar trebui să tindă întotdeauna spre «exces». Romanele «clasice» sunt, ca regulă generală, «excesive».” (José Saramago)
„Un roman care are suflet, unul pe care Saramago îl dăruiește cititorilor săi cu toată generozitatea lui magică, ingenioasă, inteligentă și afectuoasă.” (Samantha Harvey)
Traducere din limba portugheză de Mioara Caragea
„Chiar dacă ar fi scris doar acest roman, Saramago și-ar fi câștigat un loc în biblioteca universală și în memoria umanității.“ (The Nation)
„Cel mai polemic roman al lui Saramago, care pornește de la un eveniment abominabil din Evanghelii: uciderea pruncilor. După cum se știe, avertizat de un înger despre planul lui Irod, Iosif fuge împreună cu Maria și copilul Isus în Egipt. Oare ce am fi făcut noi, simpli muritori, în locul lui Iosif? se întreabă Saramago. Ceea ce lui Iosif nu i-a trecut prin minte: ne-am fi anunțat vecinii despre masacrul care urma să aibă loc... În jurul vinii și responsabilității unui om devenit sfânt, care nu încearcă nici cel mai mic regret, Saramago construiește unul dintre cele mai frumoase romane ale sale.“ (Magazine littéraire)
