Prețul întreg 105.56 RON, economisiți 46.56 RON.
Traducere din limba franceză de Magda Răduță
Cu o sută de ani în urmă, pescarii Islandei ştiau prea bine ce se afla între cer şi pământ: Marea Îngheţată. De-aici încolo, lucrurile erau simple: îţi făceai cruce să nu te prindă furtuna, ieşeai pe mare într-o barcă de şase oameni, aruncai undiţele, aşteptai ca peştele să muşte, trăgeai de undiţe şi pe urmă la vâsle, te întorceai la mal, curăţai peştele, îl vindeai. Apoi aveai ce mânca şi cu ce plăti datoria la prăvălia din sat, aveai chiar bani pentru o sticlă de rachiu. Dar pe Bárður îl aşteaptă altă soartă, fiindcă în larg orice greşeală se plăteşte scump, iar flăcăul orbit de dragoste face cea mai prostească greşeală: uită să-şi ia pufoaica înainte să plece pe mare. Între cer şi pământ este deopotrivă cartea cerului plumburiu, a mării nemiloase şi a băiatului, celălalt personaj-cheie al romanului, care, marcat de durerea de a-şi fi pierdut cel mai bun prieten, încearcă să găsească un sens morţii – o experienţă de neînţeles când n-ai nici douăzeci de ani.
Ultima parte a trilogiei fiordurilor, care mai cuprinde Între cer şi pământ şi Tristeţea îngerilor
Traducere din limba franceză de Magda Răduță
După ce şi-a văzut prietenul îngheţând în larg şi după ce a străbătut munţii viscoliţi ca să înapoieze o carte aducătoare de moarte, băiatul, eroul fără nume al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, încearcă din răsputeri să iasă biruitor dintr-o altă încercare: aceea a dragostei. În vara islandeză, care durează atât de puţin, băiatul nu mai trăieşte decât cu gândul la părul imposibil de roşu al fetei de care s-a îndrăgostit în clipele când se zbătea între viaţă şi moarte. Dar ea e acum departe, peste fiorduri greu de străbătut, şi doar scrisorile şi poezia o apropie. Până când băiatul înţelege că inimii nu i te împotriveşti – şi începe astfel o nouă călătorie peste ape întunecate şi neiertătoare.
Traducere din limba franceză de Magda Răduţă
Când pleci să înfrunţi viscolul şi noaptea ca smoala, e bine să mai fie cineva cu tine. Băiatul, singurul nume pe care îl are eroul din Tristeţea îngerilor, a aflat asta pe pielea lui: nu plecase el, devastat după moartea celui mai bun prieten, peste munţii înzăpeziţi să ducă înapoi o carte de la care blândului pescar i se trăsese moartea? Acum, în volumul al doilea al trilogiei islandeze, porneşte din nou la drum, într-un aprilie întunecat pe care iarna nu vrea să-l părăsească. Însă de data asta nu e singur: îl însoţeşte pe Jens, poştaşul ţinutului, abia înzdrăvenit după ce fusese desprins, sloi de gheaţă, din şa – îl prinsese o furtună de zăpadă pe drum. Călătoria e, ca orice călătorie, prilej de a afla mai multe despre el însuşi decât despre cel alături de care merge, e învăţătură şi descoperire. Şi, când moartea pândeşte la tot pasul printre trâmbele de zăpadă, călătoria e şi mijloc de a preţui cât mai mult viaţa.
