Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Prima 2013
Premiul „Tinarul poet al anului 2013”, in cadrul Galei Tinerilor Scriitori, editia a IV-a, 2014
Premiul revistei Observator cultural, editia 2014, sectiunea „Debut”
Spre Sud, la Laceni este debutul in poezie al lui Stefan Baghiu. Subtilitatile comportamentale ale celor din jur, angoasa permanenta si dorinta de integrare intr-o lume tot mai seducatoare pe masura ce „se scufunda” sint motivele centrale ale volumului. Scrise fara retineri in limbaj si in modulul imagistic, insa fara a deveni triviale & facile, poemele vorbesc despre o criza identitara majora: dorinta de a fi in mijlocul petrecerii, desi aceasta provoaca nausea, anxietatea si depresia. Melancolia, empatia erotica si deznadejdea se intilnesc aici cu noile peisaje urbane: cluburi minimal, mall-uri, petreceri Goa. O poveste despre felul in care s-au schimbat lucrurile in cadrul ultimelor generatii si despre cum, treptat, evolutia isi arata efectul real: alienarea.
„Era nevoie de un nou-venit gata sa preia cam toate teribilismele literaturii tinere de azi doar pentru a le deturna intr-un discurs reflexiv & grav, de batrin hirsiit intr-ale poeziei; a transpune «padurea electro», «schemele RAVE» sau «ritmurile dub» in soundtrack-ul unor teme poetice oldschool precum singuratate, fericire, frumusete sau «marea evolutie» e nu doar act de curaj, ci semn de vizionarism. Spre Sud, la Laceni recomanda deja un poet de cursa lunga, care poate schimba regulile jocului in literatura actuala.” (Alex Goldis)
„Stefan Baghiu m-a entuziasmat de la primele lui texte despre poezie – in cronici, el vede poezia din interior, dar (ceea ce se intimpla atit de rar) o gindeste la rece, aproape cu cruzime. Volumul sau de debut este o revelatie: expune in sfirsit poetul pe care criticul il promisese, arata din citeva miscari care sint posibilitatile reale ale poeziei de azi, demasca o realitate subtila, eclectica si chimica-electrica; nu in ultimul rind, lanseaza citeva hituri. Stefan Baghiu e plin de potentialul de a fi marele poet de miine.” (Mihai Iovanel)
