Traducere si postfata de Eugen Uricaru. Opera lui Italo Calvino este bine cunoscuta cititorului roman, insa volumul de fata arunca o lumina cu totul noua si neasteptata asupra scrierilor sale. „Castelul destinelor incrucisate” este un experiment literar care la data aparitiei (1969) reprezenta o noutate si o indrazneala epica deosebita. Cele doua texte cuprinse in carte („Castelul destinelor incrucisate”, care da si titlul volumului, si „Taverna destinelor”) sint rezultatul unui joc narativ inspirat de figurile prezente in jocul de tarot, dar mai cu seama de inlantuirea situatiilor create de jocul insusi. Lumea simbolica a tarotului din secolul al XV-lea si a unui joc de tarot popular care se mai practica si astazi in Italia (asa-numitul „joc marsiliez”) constituie trama unei tesaturi epice de o mare virtuozitate si originalitate. Inteligenta artistica a marelui scriitor italian inscrie cartea in familia unor opere precum „Sotron” de Julio Cortazar, fiind in sine un fascinant joc combinatoriu de motive si subiecte literare. O carte inimitabila, o carte a esentelor si arhetipurilor aflate intr-un carusel al combinatiilor in care intimplarea se confunda cu destinul. De fapt, un joc de oglinzi in care realitatea se compune si se descompune conform unor reguli pe care nu le cunoastem, dar pe care le urmam.
Italo Calvino (1923-1985) a practicat cu succes gazetaria, a colaborat la radio, televiziune, s-a ocupat de cinema si teatru, a compus texte pentru cintece si muzica de opera, a frecventat majoritatea orientarilor literare postbelice (de la miscarea neoavangardista a „Grupului ’63” la semiologia lui Roland Barthes si A.-J. Greimas ori a grupului de „literatura potentiala” Oulipo, prin intermediul prietenului sau Raymond Queneau, din care a si tradus). In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, lupta in rindurile Rezistentei, experienta reflectata in romanul sau de factura neorealista Cararea cuiburilor de paianjeni (1947), publicat de Einaudi. Cele trei romane care ii vor aduce celebritatea internationala sint: Vicontele taiat in doua (1952), Baronul din copaci (1957) si Cavalerul inexistent (1959). In 1959 primeste Premiul Bagutta pentru volumul de Povestiri (1958), in 1968, Premiul Viareggio pentru T-indice zero (1967), pe care insa il refuza. Activitatea sa literara este incununata cu numeroase premii si distinctii literare, atit in Italia (Premiul Feltrinelli, 1973), cit si in Austria si Franta. De acelasi autor, la Editura Polirom au fost traduse: Castelul destinelor incrucisate (2002), Palomar (2004), Iubiri dificile (2004) si Daca intr-o noapte de iarna un calator (2006).
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.