Maria Banus (10 aprilie 1914–14 iulie 1999) ramine, in pofida etichetelor aplicate de catre o istorie literara vindicativa, o mare poeta a secolului XX.
„Debutul ei de rasunet, cu placheta Tara fetelor (1937), introducea in lirica romaneasca o sensibilitate puternic tributara voluptatilor senzoriale, de o spontana ingenuitate, reflex si incununare a descoperirii dragostei. Nici o alta poeta anterioara nu-si exteriorizase la fel de frenetic capacitatea feminina de totala daruire in actul iubirii, dincolo de conventii si prejudecati.” (Geo Serban)
A publicat in jur de 20 de volume de versuri, o parte dintre ele tributare dogmatismului proletcultist si realismului socialist – Tie-ti vorbesc, America! (Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor de la Varsovia), 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965. Odata cu maturizarea literara si politica, poeta revine la gratia poetica initiala (Portretul din Fayum, 1970, Oricine si ceva, 1972, Noiembrie inocentul, 1981, Fiesta, 1990).
Volumul Orologiu cu figuri, Editura Eminescu, 1984, a fost tradus in limba franceza (L’Horloge à Jacquemart), cu o prefata de Alain Bosquet, in 1987.
A publicat traduceri din R.M. Rilke, A.S. Puskin, Robert Browning, P. Neruda, Verlaine si numeroase antologii din lirica universala.
In anul 1989 i se decerneaza Premiul International Gottfried von Herder.
La zece ani de la moartea poetei, in 2009, Editura Casa Radio, publica audio-book-ul
Zabale rupte. Poeme rostite la radio, cu ilustratii de Tudor Banus.