„Lecția pământului în cultura română trimite la timpuri mitologice. Pe atunci, nu se puteau imagina viața în afara pământului și pământul în afara vieții. De aceea, oamenii datorau un respect sacru față de pământ, pe care-l adorau aidoma apei, focului și aerului. Românii nu au făcut excepție de la această viziune, adorând pământul ca pe-o zeitate, cinstindu-l și, mai presus de toate, lucrându-l cu grijă, ca să producă hrană, să ofere adăpost și să ocrotească viața.” Academicianul IoanAurel Pop oferă cititorilor o analiză exhaustivă a locului deținut de pământ – și de proprietatea asupra pământului – în perioada medievală românească, cu dese trimiteri însă și la realitățile europene de atunci. Sunt cercetate nu doar aspectele economice, sociale sau juridice, ci și cele legate de identitatea națională, văzută în acest context. O lucrare aparte, având în unele locuri „un iz polemic, uneori abia perceptibil, alteori subliniat direct”, presărată ici și colo cu amintirile autorului.
Ioan-Aurel POP este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă și istoria artei, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, doctor în istorie, membru titular și președinte al Academiei Române. Este autor a peste 70 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare.
