Traducere din limba italiană de Ştefania Mincu
Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie şi dublă personalitate. Nu se ştie exact cu ce anume se ocupă – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori şi acte oficiale, din moment ce guvernanţii, poliţia şi serviciile secrete din multe ţări sînt interesate de munca lui şi vor să-l angajeze. În documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile suprapuse şi cu ceasul ale cărui limbi se învîrt în sens contrar celui obişnuit. Între conspiraţii şi revolte, Umberto Eco arată cum se desenează încet-încet noua tablă de şah pe Vechiul Continent în a doua jumătate a secolului XX. Un roman cutremurător, despre aspecte ale unei politici trecute sub tăcere, care aruncă o lumină sumbră asupra viitorului.
„În Cimitirul din Praga, Umberto Eco îmbină realitatea istorică şi invenţia literară, precizia documentară şi plăcerea fabulaţiei, hiperstructura narativă şi efectele de clarobscur, fascinînd cititorul, care din Risorgimento ajunge rapid la bonapartismul francez, asistă la liturghii negre sau coboară în subteranele Parisului.” (La Stampa)
„Un roman despre putere, despre instrumentele ei oficiale şi părţile ei întunecate, despre punctele ei nevralgice (guvernele, Biserica, lojile masonice) şi organele ei executive (armatele, administraţia, partidele). Un roman istoric care ne dezvăluie cum se fabrică şi cum funcţionează Istoria.” (L’Unità)
„Erudit, pasionant, romanul lui Umberto Eco ne aruncă în vîrtejul ameţitor al istoriei moderne, arătîndu-ne cum poate fi pus în practică un proiect de exterminare.” (La Repubblica)
Umberto Eco (1932-2016) a fost, în anii ’60, unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, devenind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. A scris romane care au ajuns în scurt timp celebre, studii de semiotică, estetică şi teorie literară şi numeroase articole cu teme dintre cele mai diverse. Din opera sa, la Editura Polirom au apărut În ce cred cei care nu cred? (în colaborare cu Carlo Maria Martini), În căutarea limbii perfecte, Misterioasa flacără a reginei Loana, Trei povestiri (în colaborare cu Eugenio Carmi), Pendulul lui Foucault, Baudolino, Cum se face o teză de licenţă, Şase plimbări prin pădurea narativă, Limitele interpretării, Apocaliptici şi integraţi. Comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă, A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere, Insula din ziua de ieri, De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn şi interpretare, Kant şi ornitorincul, Cimitirul din Praga, Cum ne construim duşmanul, Confesiunile unui tînăr romancier, Numărul zero, Cronicile unei societăți lichide, Scrieri despre gîndirea medievală şi Despre televiziune. Scrieri 1956-2015.
