E suficient daca spun ca a trecut mult timp de cind n-am mai citit o carte atit de bine scrisa, atit de bine organizata, veridica, dar in acelasi timp atit de emotionanta si atit de provocatoare. La sfirsitul Primului Razboi Mondial, o trauma nationala, de fapt, pan-nationala, se sparge in mii de traume individuale care apoi, ca niste serpi veninosi, musca din destinul fiecarui personaj, mutilindu-l pe viata. Dar oamenii, daca nu mor, indura. Iar uneori, suferinta nu duce la razbunare, asa cum am fi tentati sa credem, ci la mult rivnita iertare. Iar singele uneori se transforma in apa, o apa tumultoasa, vijelioasa si mare cit un ocean.
Tradusa deja in treizeci de limbi, Lumina dintre oceane anunta o scriitoare cum Australia nu a mai dat demult. Matura, profunda si doldora de talent, M.L. Stedman are toate sansele sa devina un reper in literatura secolului XXI.